Autor: Milaciu Cristina
Medic specialist Medicină Internă
Există multe medicamente utilizate frecvent care pot crește riscul de apariție a diabetului zaharat de tip 2. Hiperplazia prostatică benignă este o afecțiune predominantă a populației masculine în vârstă, iar inhibitorii 5-alfa reductazei (de exemplu dutasterida și finasterida) se numără printre terapiile de bază pentru ameliorarea obstrucției uretrale dată de aceasta. Înafara modificării etapei cheie de limitare a ratei steroidogenezei, se cunosc puține date despre efectele secundare pe termen lung ale acestei clase de medicamente. Doar recent, a fost lansată ipoteza unui rol potențial al inhibitorilor 5-alfa reductazei în dezvoltarea diabetului zaharat.
Studii recente privind dutasterida au arătat că aceasta induce creșterea insulinorezistenței și apariția ficatului gras, iar bărbații care primesc în mod regulat dutasteridă ar putea prezenta un risc crescut de diabet zaharat de tip 2, comparativ cu cei care utilizează alte tratamente aprobate pentru adenomul de prostată.
Prezentul studiu de cohortă a comparat riscul de apariție a diabetului zaharat de tip 2 la bărbați care au primit dutasteridă, finasteridă sau tamsulosin, pentru hiperplazia benignă de prostată. Riscul de diabet zaharat de tip 2 s-a dovedit a fi crescut cu aproximativ 30% pe o perioadă de 11 ani la bărbații care au primit finasteridă sau dutasteridă, comparativ cu bărbații care au luat tamsulosin. Acest studiu dovedește astfel o asociere între expunerea la inhibitori ai 5-alfa reductazei și gradul crescut de diabet zaharat nou depistat, comparativ cu terapia cu tamsulosin. Un punct forte al acestui studiu observațional, non-randomizat este utilizarea studiilor de cohortă bazate pe populație. Nu numai că autorii au replicat rezultatele unui studiu mai mic care examinează efectele dutasteridei asupra controlului glicemic, dar, de asemenea, au reușit să extindă această observație la finasteridă, care are un profil diferit al receptorului în corpul uman. În plus, autorii și-au validat constatările din studiul de cohortă bazat pe populație din Marea Britanie folosind o bază de date taiwaneză, obținând aceleași rezultate pe o populație de etnie diferită și caracteristici clinice diferite. O limitare a studiului este lipsa de monitorizare a aderenței pe termen lung a medicamentelor.
Cu toate că nu oferă o asociere cauzală între inhibitorii 5-alfa-reductazei și dezvoltarea rezistenței la insulină, rezultatele studiului curent pot îndemna la prudență în utilizarea inhibitorilor de 5-alfa reductază la pacienții cu risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2.
Aceste constatări sugerează că astfel de medicamente ar trebui să fie prescrise după luarea în considerare a altor factori de risc pentru diabetul de tip 2 și că bărbații care iau aceste medicamente trebuie să fie supuși unei monitorizări regulate ale glicemiei.
Articolul in-extenso poate fi accesat urmând link-ul de mai jos: https://www.bmj.com/content/365/bmj.l1204
